Felixuca, Veverita_bc, Avocatul31, Biotudor. "The Pillow Book", "Harry Potter", "The Dark Knight", MASH. O absolventă de filologie, un IT-ist, un avocat, un doctor în ştiinţe biomedicale. Ei sunt vedetele subtitrărilor. Înjuraţi de unii, felicitaţi de alţii, dar fără nici o răsplată materială, au tradus sute de filme şi seriale pentru cinefilii români care iau filme de pe net.
Boală sau pasiune, dorinţa de a traduce cel mai nou episod din Lost îl trezeşte la 6 dimineaţa. N-ar fi cu căştile pe urechi la ora aia din dimineaţă pentru nici un alt serial.
"Eu şi Biotudor suntem nu doar primii din ţară care pun traducerea la sezonul 5 din Lost, dar şi primii din lume care fac asta. Dacă apare la 6:00 episodul, la 7:30 e gata titrarea", spune Veverita_bc, celebru imediat după ce Băsescu, în avionul prezidenţial, a vizionat un film piratat a cărui traducere era semnată cu acest nume misterios.
Pseudonimul a incitat imaginaţia multor bărbaţi amatori de filme: unul dintre ei a scris la Playboy şi a solicitat un pictorial cu Veverita_bc; zilnic, Veverita_bc primeste cereri de add pe messenger, de la cei care cred că e fată. Veverita_bc se numeşte în viaţa reală Robert, are 23 de ani şi a terminat facultatea de informatică. S-a apucat de tradus în timpul facultăţii, pentru că nu voia să uite engleza pe care o învăţase la şcoală şi în particular.
Numele său nu are o semnificaţie deosebită; "bc" sunt doar următoarele litere din alfabet după "a". Filmele lui preferate sunt cele cu subiect politic şi SF, dar a tradus din toate genurile. De câteva luni bune, s-a retras din activitate, ceea ce a fost prilej de banc pe un forum, unde cineva spunea că Veverita_bc a dispărut în noaptea în care a început să traducă "Paranormal Activity". Pasiunea lui Robert l-a ajutat să obţină o slujbă full-time în domeniul traducerilor.
Veverita_bc lucrează acum doar la Lost, despre care spune că i-a schimbat modul de a privi viaţa. Îl ajută în această întreprindere Biotudor. Tudor, absolvent de studii superioare medicale, cu un doctorat în ştiinţe biomedicale, lector, spune despre el însuşi: "Exemplele datorită cărora mă regăsesc în spaţiul virtual mai uşor decât cu titlul diplomei mele de doctorat sunt MASH4077, LOST, Heroes".
A început să traducă în 2005 celebrul serial clasic de comedie "MASH 4077" care, deşi fusese difuzat de posturi publice de televiziune, nu avea o titrare în limba română pe net. Uneori, traduce şi documentare de specialitate, ca de exemplu "Catastrophe", despre apariţia vieţii pe Pământ, pe care le recomandă studenţilor săi. El îşi alege filmul de tradus având drept criteriu subiectul, pe care îl doreşte cât mai apropiat de formaţia lui preofesională.
HOBBY ŞI MESERIEPentru Felixuca, preferinţa ei pentru un anumit film e cea care primează atunci când stabileşte ce urmează să traducă, dar ia în calcul şi cererile vizitatorilor fideli ai site-ului echipei ei, Nifty Subtitles Team. "Favorizez filmele cu substanţă, deşi poate acestea se adresează unui public restrâns, dar uneori îmi place să mă relaxez cu filme romantice, cu o comedie accesibilă sau un film fantastic", explică Felixuca, care şi-a luat nick-ul după motanul unui prieten.
Ea are 28 de ani, este absolventă a Facultăţii de Litere (secţia Română-Franceză) şi are un master în Teoria Literaturii. "Un fost hobby - informatica, a devenit meseria mea, prin forţa împrejurărilor, iar profesia pentru care m-am pregătit - baza unui hobby care mă ajută să evadeze din cotidian. Aceasta este drama majorităţii absolvenţilor de studii umaniste, anume lipsa unor oferte pe piaţa de muncă capabile să le ofere condiţiile unui trai decent. Visul de a-mi folosi cunoştinţele în domeniul filologic însă nu l-am abandonat niciodată", spune Felixuca, sau Irina, în viaţa reală.
A tradus singură câteva filme de artă (The Pillow Book, Satyricon, 8 ½), seriale (Regenesis, Buffy the vampire slayer, Charmed), iar cu Nifty Subtitles Team sute de filme, printre care Australia şi Quantum of Solace şi câteva zeci de seriale, între care The Legend of the Seeker, The Mentalist, Survivor. Ea nu abandonează niciodată traducerea, chiar dacă subiectul şi realizarea filmului o plictisesc, pentru că "există mari şanse ca altor persoane să le fie pe plac".
Traducătorii amatori fac această muncă pentru a bucura publicul, dar şi pentru propria lor împlinire. "Este vorba despre dorinţa de a învăţa mereu, de a-ţi perfecţiona cunoştinţele, ceea ce contează enorm în viaţa de zi cu zi", explică Felixuca.
Obligaţi să caute mereu cuvinte în Larousse, Robert, Merriam-Webster,dar şi în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, sau în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ei află mereu lucruri noi. Apelează la site-uri precum urbandictionary.com, pentru probleme de argou, sau la thefreedictionary.com, dar şi la Wikipedia, enciclopedia online, care nu e întotdeauna sursă de încredere, dar de multe ori - utilă. "M-a ajutat teribil în momentul în care a trebuit să aflu regulile de joc din fotbalul american, despre care nu ştiam nimic", spune Felixuca. Pentru ea, cea mai dificilă traducere a fost cea a serialului The Wire, din pricina cuvintelor argotice precum şi a jargonului poliţienesc.
DEONTOLOGIE ŞI LEGALITATEAvocatul31, de profesie avocat, se numeşte Cătălin şi are 39 de ani, mărturiseşte că dacă îşi dă seama repede că filmul e prost, nu mai continuă traducerea. De obicei, el şi cei din echipa sa de la subtitrai-noi.ro intră pe imdb.com, văd ce notă are filmul, apoi se uită la trailer şi decid dacă traduc sau nu filmul. "O dată ce a apărut o traducere, fie şi una proastă, care denotă necunoaşterea limbii române, nu mai îmi vine să mă apuc şi eu de traducerea celui film", spune Avocatul31.
Biotudor îşi asumă rolul de "activist din umbră pentru regenerarea limbii române scrise şi vorbite": "Evit englezismele exagerate şi neologismele neavenite. Limba de lemn nu a dispărut, ci s-a transformat; cu ea încercam să ne luptăm". Veverita_bc, care e pe jumătate ungur, nu înţelege de ce el poate să scrie corect în limba română, iar tinerii români scriu şi vorbesc din ce în ce mai prost româneşte. Pentru el, munca de traducere nu înseamnă doar a facilita accesul la filme străine a mii de cinefili, dar şi promovarea ortografiei şi exprimării corecte în limba română: "Lost are multe lucruri din literatură, din filosofie, şi, traducând corect, într-un limbaj frumos, poate îl înveţi ceva şi pe cel de 16 ani care nu a aflat că «ştii» se scrie cu doi de «ii»."
Avocatul31 e nemulţumit că nu există o deontologie a breslei: "Mi-am văzut traducerile la televizor. Le iau cei care sunt angajaţii televiziunilor şi le adaptează, apoi le semnează ei. Pe undeva îi înţeleg. Poate şi eu aş face la fel, dacă aş fi în locul lor; e mai simplu aşa. Mi-a spus cineva că a văzut filmul "Broken Flowers" la cinemateca "Eforie"; la final, apărea "Avocatul31". Mi-au luat subtitrarea şi au uitat să scoată numele. Multe dintre traducerile făcute de noi apar pe alte site-uri semnate cu nume schimbat. Acum obişnuim să lăsăm semne sau greşeli intenţionate; un coleg a schimbat numele unei ţări, a spus "Coasta de Azur" în loc de "Coasta de Fildeş". A doua zi, traducerea cu aceeaşi greşeală era şi pe un alt site, semnată diferit."
Despre problema plagierii vorbeşte şi veverita_bc. El a fost declarat în 2008 "Traducătorul anului" de către site-ul titrari.ro, dar şi "Plagiatorul anului", de către un site concurent. "Cei care lucrează câte patru în echipă îi aşteaptă pe cei care lucrează câte doi să pună traducerea pe site, apoi îi acuză de plagiat. De fapt, cei acre acuzau de plagiat erau ei înşişi plagiatorii. Scimbau câteva replici şi îşi asumau meritul. Dar şi dacă replicile ar suna prea diferit, tot nu ar fi normal, că e clar că cineva şi-a dat silinţa să nu fie ca dincolo. E enervant să ştii că eşti furat."
Pe de altă parte, întreaga activitate este la "limita legalităţii", arată Avocatul31. Dreptul de traducere aparţine producătorului filmului şi, dacă nu am acordul lui, nu am voie să traduc. Dar nici o instanţă din România nu o să ne condamne, pentru că nu e vorba de un pericol social."
RĂSPLATACând nu se bat în orgolii, traducătorii colaborează între ei. Felixuca şi Baltzatu, un inginer IT, îşi împart episoadele serialului "Criminal Minds". Există cooperare şi există concurenţă. Nimeni nu poate emite pretenţia de a traduce în exclusivitate un film. "Orgoliul este şi un factor de motivaţie, pe lângă plăcerea în sine a tradusului. Între unele site-uri de traduceri există colaborare; altele sunt rivale mai ales în ce priveşte rapiditatea apariţiei unei traduceri. Dar cu cât se face mai repede, cu atât scade calitatea. Analizând fenomenul traducerilor de amatori din ţările vecine, am constatat că "peste hotare" site-urile anunţă din timp intenţia de a traduce un film şi traducătorii pot proveni din orice echipa. La noi, încă rămâne un vis frumos", spune Felixuca.
Ore în şir stau în faţa calculatorului, cu căştile pe urechi; văd aceleaşi cadre de mai multe ori, ascultă iar şi iar replicile, până când cuvintele devin lucruri şi apoi iar cuvinte, cuvinte care, aşezate în fraze, spun ceva în limba română. Veverita_bc a tradus, când era în anul III de facultate, vreo 200 de filme. "Parcă nu mă mai puteam opri. Dacă te laşi prins de chestia asta, nu poate să treacă o zi fără să nu deschizi un film şi să nu traduci, ceea ce nu-i un lucru chiar sănătos", îşi descrie el pasiunea.
Pentru Avocatul31, traducerea e un hobby atât de important încât dă lunar din banii lui câte 10 milioane pentru site. Felixuca lucrează 10-14 ore la cască pentru o primă traducere, după care urmează ore şi zile de adaptare şi rafinare a textului. Răsplată pentru munca lui Biotudor sunt mulţumirile directe ale utilizatorilor, dar şi numărul de descărcări - 167455, în cazul unui sezon din Lost. "Unica recompensă este rezumată în acest mesaj primit după încheierea seriei MASH4077: "Omule, nu pot decât să te felicit şi să îţi spun că eşti mare de tot. Mulţumesc lui Dumnezeu că exişti. Sănătate şi putere de traducere în continuare." Veverita_bc îşi aminteşte şi el de un mail care l-a impresionat: "Am urmărit anul ăsta filme doar cu traducerea ta".
Felixuca e şi ea motivată de reacţia oamenilor: "Mă caută copii, elevi, studenţi, părinţi, chiar şi... bunici. Primesc de multe ori întrebări de la persoane care doresc o sugestie pentru a traduce expresii dificile. Cel mai frumos moment este cel când aflu despre o notă mai mare la şcoală sau despre o teză mai bună la limba română sau engleză. Recompensă materială nu există, este o activitate în totalitate non-profit. Este aproape incredibil, în societatea actuală, că există oameni dispuşi să-şi închine o bună parte a timpului liber unei activităţi lipsite de orice câştig material. Este momentul in care simt ca am făcut, cu adevarat, un gest pozitiv pentru cineva."
Sursa:
Jurnalul National - un articol de Irina Munteanu
e drept ca sub alt nume 
si ca banii ii incaseaza altcineva 
