Apropierea noului an școlar pare să-i fi făcut pe unii să jinduiască la meseria de dascăl. Pe unii-i... rod nițel adidașii. Se-ntâmplă...
Alții, însă, mai scrofuloși la datorie, au bătut cale lungă pân` aici, au luat plaivazu`, l-au muiat în gură și... poc! Au notat. Au dat verdicte. Tăios ca briciu`... 
Deh, am și eu fanii mei, care abia așteaptă, invariabil, să-mi bată obrazu`, așa că nu-mi rămâne decât să las și eu capu-n pământ, cu ochii-n lacrămi și să adresez o umilă rugăminte: Dom` profesor,
Dvs., care văd că sunteți iespert în toate limbile pământului, deci și în cele din care mă chinui să traduc – rusa, polona, bulgara, franceza, germana, engleza – îndurare! Văd că nu cunoașteți decât o singură notă -1 și tare aș dori să-mi arătați care-s goangele alea atît de inacceptabile care vă conduc la o asemenea decizie radicală... Nu de alta, da` poate-oi reuși să mă-ndrept, să sper măcar la izbăvitorul 5 de trecere, să nu-i mai amărăsc pe cei 5 (!!!) coleji ai dvs. la fel de ierudiți
, mobilizați și strânși ciopor întru confirmarea cruntei dvs. sentințe. Mă simt onorat de consecvența cu care dvs. și distinsul dvs. grup îmi sancționați nepriceperea și vă rog, aveți milă de iubitorii filmelor și oferiți-le versiunile dumnevoastră, nu mă îndoiesc, perfecte. Și, zău, n-am să ezit să vă notez cu 10. 
